E după-amiază. O ploaie măruntă de toamnă se cerne din norii plumburii care stau ca o căciulă peste Miloşeşti. Copiii forfotesc în bibliotecă la calculatoare, la jucării, fiecare cu preocupările lui. Deodată, toţi tresărim; ploaia molcomă s-a transformat într-una torenţială cu tunete. Nu după mult timp, vine un copil cu vestea că a mai încetat ploaia aşa că toţi s-au grăbit să plece apropiindu-se şi timpul de închidere al bibliotecii.M-am ridicat de la birou şi am privit pe fereastră; am rămas uimită: clădirile păreau luminate de un foc puternic şi deşi încă ploua răruţ, un splendid curcubeu s-a ivit dinspre răsărit. Iau aparatul de fotografiat, ies în faţa bibliotecii, fac câteva poze (care nu pot cuprinde tot curcubeul) şi încep să filmez. M-am simţit, pentru câte clipe, copil; îmi venea să alerg la orizont unde curcubeul "se pupa" cu pământul şi să mă urc pe el; nu mai văzusem un asemenea tablou niciodată. Dinspre apus norii s-au mai rarefiat permiţând soarelui să ne ofere acest minunat spectacol. Nefiind un specialist în filmări, calitatea imaginilor nu este cea mai bună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu