O frunză a tăiat cerul;
o pală de vânt a murit;
un pom a supt bogățiile Universului;
o apă a despicat pământul.
Acestea sunt din puterea marelui zeu
numit Transformare.
Numai eu rămân același mereu
și merg pe o dreaptă cărare,
cu fruntea brăzdată de-un curcubeu.
Vârsta
Câteva cercuri concentrice de amintiri
îmi înregesc copacul existenței.
Beau vânt...
Adevărul sculptează în mine dovezi.
Câteva cercuri concentrice de amintiri
îmi întregesc copacul existenței.
În ceasul vijeliei,
un fierar - timpul - va veni
și mă va înfiera.
Din volumul ”Nașterea mea în poezie” de Vasile Poenaru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu